TVA la încasare. O scurtă sinteză.

După cum bine știți, în august, Guvernul României a adoptat OG 15/2012, prin care s-au adus modificări și completări la codul fiscal. Prin această ordonanță a fost introdus, deja celebrul, TVA la încasare. Adică – colectarea TVA doar la încasarea facturilor.

În acest sens, au fost aduse modificări la art.134 (prin modificarea art.134^2, 134^3), art.135, legat de faptul generator şi exigibilitate, art.139^1 – legat de cursul valutar, art.140, art.145 – sfera de aplicare a dreptului de deducere, art.146 legat de exercitarea dreptului de deducere, art.147 și art.156^3.

Să vedem, așadar, despre ce e vorba.

Cine aplică sistemul de TVA la încasare?

Aplică acele persoane impozabile, ce sunt înregistrate în scopuri de TVA conform art.153 și au sediul activității economice în România conform art.125^1 alin.2 lit.a, ce, în anul calendaristic precedent, au realizat o cifră de afaceri mai mică de 2.250.000 lei (această sumă fiind plafonul până la care se aplică acest sistem de TVA la încasare). Sistemul este, așadar, obligatoriu și nu opțional cum ar putea crede unii.

Ce este cifra de afaceri în acest caz? Cum se determină?

Cifra de afaceri pentru calculul plafonului de 2.250.000 lei este constituită din valoarea totală a livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii taxabile şi/sau scutite cu drept de deducere, precum şi a operațiunilor rezultate din activităţi economice pentru care locul livrării/prestării se consideră ca fiind în străinătate, conform art. 132 şi 133, realizate în cursul unui an calendaristic.

Ce neclarități apar? E vorba de o cifră de afaceri, alta decât cea din codul fiscal de la art.152. Și diferită de cea înscrisă în situațiile financiare. De ce? Pentru că așa cum e formulat textul, în această cifră de afaceri intră și livrările de active fixe corporale și necorporale, spre exemplu, livrări ce la determinarea plafonului de scutire pe art.152 nu se iau în considerare, iar în contul de profit și pierdere nu sunt cuprinse în cifra de afaceri ci în veniturile totale din exploatare.

Ce se întâmplă dacă o persoană impozabilă ce nu a aplicat TVA la încasare având o cifră de afaceri mai mare decât acest plafon, în cursul unui an calendaristic nu-l mai realizează?

Va aplica sistemul de TVA la încasare din prima zi a celei de-a doua perioade fiscale din anul următor. Adică? Ce vrea să spună textul legii prin asta? Pentru a înțelege, trebuie să revedem noțiunea legată de perioadă fiscală definită de codul fiscal la art.156^1, ce la alin.1 al acelui articol definește perioada fiscală ca fiind luna calendaristică sau, prin excepție, trimestrul. De aceea, textul trebuie citit astfel: vor aplica TVA la încasare începând cu data de 1 februarie (dacă perioada fiscală este luna) sau 1 aprilie (dacă perioada fiscală este trimestrul) a anului următor celui în care nu a realizat plafonul de 2.250.000 lei.

Ce se întâmplă dacă o persoană ce aplică sistemul de TVA la încasare, depășește plafonul stabilit pentru aplicarea acestuia în cursul unui an calendaristic?

Va aplica sistemul de TVA la încasare până la finele perioadei fiscale următoare lunii în care a fost depășit. Revenind la explicația anterioară legată de perioada fiscală, să exemplificăm: dacă o persoană depășește plafonul de 2.250.000 lei în luna iunie 2013 și perioada fiscală este luna, atunci va aplica sistemul de TVA la încasare până în 31 iulie inclusiv. Nu-l va mai aplica de la data de 1 august. Similar, dacă perioada fiscală este trimestrul, atunci abia începând cu data de 1 octombrie nu va mai aplica sistemul de TVA la încasare.

O firmă nou înregistrată în scopuri de TVA, ce regim aplică?

Va aplica regimul de TVA la încasare.

Ce este faptul generator și exigibilitatea?

Faptul generator reprezintă faptul prin care sunt realizate condițiile legale necesare pentru exigibilitatea taxei – art.134 alin.1 CF. Concret, faptul generator este dat de operațiunea realizată de către o persoană având loc, de regulă, la data realizării operațiunii. Sunt și unele excepții de la această regulă, excepții în care faptul generator nu este data livrării bunurilor sau serviciilor.

Dar exigibilitatea taxei? Dacă nu știați, în codul fiscal, noțiunea de exigibilitate nu este singulară. Se vorbește despre exigibilitatea taxei (art.134 alin.2 CF) și exigibilitatea plății taxei (art.134 alin.3), cele două noțiuni fiind distincte, independente și cu înțelesuri diferite.

Ce este exigibilitatea taxei? Este data la care autoritatea fiscală devine îndreptățită să solicite plata acestei persoanelor obligate la plata taxei chiar dacă plata acesteia poate fi amânată. Mai simplu spus – e data la care se va colecta TVA.

Dar exigibilitatea plății taxei? Este data de la care o persoană are obligația de a achita la bugetul statului taxa datorată, fiind și data de la care, în caz de neplată, se calculează dobânzi și penalități.

De ce sunt importante aceste noțiuni când discutăm despre acest sistem al TVA la încasare?

Pentru că sistemul de TVA la încasare reprezintă o excepție de la regula conform căreia exigibilitatea taxei intervine la data la care are loc faptul generator.

Excepția spune că în cazul persoanelor ce aplică sistemul de TVA la încasare, exigibilitatea intervine la data încasării integrale sau parțiale a livrării de bunuri sau servicii. Dar, dacă în termen de 90 de zile calendaristice calculate conform codul civil de la emiterea facturii aceasta nu este încasată, atunci exigibilitatea taxei va interveni în cea de-a 90-a zi de la emiterea facturii. Dacă factura nu a fost emisă, exigibilitatea TVA va lua naștere în cea de-a 90-a zi de la data la care factura trebuia emisă, terme calculat conform codului de procedură civilă.

Termenul de 90 de zile, necesită, în mod cert, norme de aplicare clare emise de MF cu exemple concrete. Pare foarte simplu, la prima vedere: emit factura, nu o încasez în 90 de zile, în cea de 90-a zi taxa devine exigibilă. De ce doar pare simplu? Pentru că, în fapt, în textul legii e inserată mențiunea conform căruia termenul de 90 de zile de la data emiterii facturii, în care să nu se fi încasat aceasta, se determină conform codului de procedură civilă. Or, în acesta, la titlul III din codul de procedură civilă, art.2551-2556 se discută despre termene. Și, mai concret e vorba de art.2553 ce spune explicit la alin.1 “Când termenul se stabileşte pe zile, nu se ia în calcul prima şi ultima zi a termenului.”, iar la alin.2 “Termenul se va împlini la ora 24,00 a ultimei zile”. Ca urmare, dacă prima și ultima zi nu se iau în considerare, logic, ar fi vorba de fapt de 92 de zile. Așadar dacă nu încasez factura în 92 (sau 91?) zile calendaristice (aici intrând și prima și ultima zi) de la emitere, atunci TVA va deveni exigibilă în cea de-a 90-a zi de la emitere. E cam ciudat și, pe de o parte, de neînțeles de ce au preferat să se complice astfel.

În care situații nu se aplică sistemul TVA la încasare ci regula generală, indiferent de faptul că persoana este sau nu eligibilă pentru aplicarea acestui sistem?

1. Cazul în care persoana face parte dintr-un grup fiscal unic, conform art.127 alin.8 CF
2. În cazul livrărilor de bunuri/prestărilor de servicii pentru care beneficiarul este persoana obligată la plata taxei conform art. 150 alin. (2) – (6), art. 152^3 alin. (10) sau art. 160 (mai concret – dacă se aplică taxarea inversă de către beneficiar)
3. În cazul livrărilor de bunuri/prestărilor de servicii care sunt scutite de TVA – se aplică art.141-144 CF;
4. În cazul operațiunilor supuse regimurilor speciale prevăzute la art. 152^1 – 152^3;
5. În cazul livrărilor de bunuri/prestărilor de servicii a căror contravaloare este încasată, parțial sau total, cu numerar de către persoana impozabilă eligibilă pentru aplicarea sistemului TVA la încasare de la beneficiari persoane juridice, persoane fizice înregistrate în scopuri de TVA, persoane fizice autorizate, liber profesioniști şi asocieri fără personalitate juridică;
6. În cazul livrărilor de bunuri/prestărilor de servicii pentru care beneficiarul este o persoană afiliată furnizorului/prestatorului potrivit art. 7 alin. (1) pct. 21.

După cum se poate observa, punctul 5 este unul ce poate genera probleme și în aplicarea lui este obligatoriu să fie tratat prin normele de aplicare. De ce? Foarte simplu. Pentru că e posibil un astfel de scenariu: se emite o factură pentru care există promisiunea plății cu OP în termen de 30 de zile de la emitere. Trec cele 30 de zile, dar nu se încasează factura. În cea de-a 45-a zi factura se încasează numerar, beneficiarul renunțând la a mai face plata prin virament. Problema apare la modul în care se tratează exigibilitatea TVA. Pentru cel ce livrează bunurile, exigibilitatea în acest caz se va muta de la data încasării, la data emiterii facturii și emitentul va fi pasibil de calcul de penalități. În aceste condiții este recomandabilă instituirea unei discipline financiare mult mai mare față de ceea ce se practică acum și obligarea beneficiarului la respectarea modalității de plată convenite la emiterea facturii.

ATENȚIE! Dacă veți emite o factură și veți încasa numerar, pe loc, anterior ulterior sau în orice moment, o parte din aceasta, TVA înscris pe acea factură va avea exigibilitatea la emiterea facturii, integral.

De asemenea, un caz ce nu este explicat concret în codul fiscal referitor la data încasării facturii este cel în care aceasta se încasează nu cu numerar sau prin virament bancar ci prin substitute de numerar cum sunt: cambie, CEC, bilet la ordin, acreditiv, card de credit sau debit, scrisoare de credit. De ce e nevoie de precizări referitor la încasarea cu astfel de instrumente. Logic ar fi ca o factură, pentru care s-a primit de la beneficiar un CEC cu scadența la 30 de zile de la data emiterii facturii, să fie considerată ca fiind încasată la data acceptării acelui CEC. Pentru că acceptarea lui duce la încasarea unui efect comercial de la beneficiar, a unei hârtii cu valoare (CEC) nicidecum a facturii. De altfel, știți că și în contabilitate există operație de tip 413=4111, ce arată stingerea creanței printr-un efect comercial de încasat. Or, în această situație factura fiind încasată la data acceptării CEC exigibilitatea TVA va apărea și ea la acea dată indiferent că banii au fost încasați efectiv sau nu și nu la încasarea efectivă a CEC-ului respectiv.

În opinia mea, facturile pentru care s-au acceptat CEC, BO, cambii, cărți de credit/debit, sau alte substitute de numerar (tichete de masă spre exemplu, BCF) sunt considerate încasate, respectiv achitate la data acceptării acestora de către furnizorul bunurilor/serviciilor.

De asemenea alte modalități de stingere a creanțelor/datoriilor o reprezintă compensările și, de asemenea un caz particular, contractele de cesiune de creanță ce pot avea clauze extrem de diverse în ceea ce privește data la care convin părțile stingerea debitelor. Și ar fi necesară precizarea în norme a tratamentului fiscal, din punct de vedere al TVA, al acestor spețe.

Un alt caz ce va trebui reglementat este cel al facturilor pentru care anterior s-au încasat avansuri, facturate și încasate numerar.

Ce se întâmplă dacă o persoană nu va mai avea obligația aplicării sistemului de TVA la încasare ca urmare a depășirii plafonului?

Persoana respectivă va aplica sistemul de TVA la încasare pentru toate facturile emise anterior ieșirii din acest sistem chiar dacă le va încasa ulterior ieșirii.

Ce se întâmplă dacă o persoană va avea obligația aplicării sistemului de TVA la încasare ca urmare faptului că nu a realizat plafonul?

Pentru facturile emise anterior datei intrării în sistemul de TVA la încasare va aplica regula generală a exigibilității taxei. Adică va colecta TVA la emiterea facturii, nu la încasarea acesteia.

Cum se va determina taxa exigibilă la încasare?

Simplu. Prin aplicarea metodei sutei majorate. La suma încasată se va aplica 24×100/124, 9 x 100/109 ori 5 x 100/105, în funcție de cota utilizată, întrucât se va considera că suma încasată cuprinde și taxa. Ca o recomandare pentru aceste situații și pentru a evita confuzii, discuții contradictorii: asigurați-vă că factura emisă cuprinde bunuri și servicii taxabile la care se aplică unitar aceiași cotă de TVA, pentru că va fi greu de demonstrat, în cazul în care pe aceiași factură aveți bunuri și servicii taxabile cu cotă standard de 24%, cu cotă redusă de 9% și/sau scutite cu/fără drept de deducere, cât din încasare este aferentă uneia sau alteia. De aceea recomandabil ar fi ca factura să fie emisă distinct pentru bunuri și servicii taxabile și în cadrul acestora, distinct pe fiecare cotă de TVA. Dar, prin norme ar fi posibil să apară o reglementare prin care se va putea efectua o determinare proporțională a fiecărei situații în cazul în care există un astfel de caz (cote multiple și operațiuni scutite pe aceeași factură) și determinarea din încasări proporțional a sumelor la care s-ar colecta TVA.

Ce se întâmplă dacă apar situații de ajustare a bazei de impozitare – cele prevăzute la art.138 și persoana aplică sistemul de TVA la încasare?

Ca regulă generală, în aceste situații, taxa este exigibilă la data la care apar situațiile respective, regimul de impozitare, cotele aplicabile și cursul de schimb valutar utilizat sunt aceleași ca a operațiunii ce a generat evenimentele.

În cazul aplicării sistemului de TVA la încasare însă, deși cotele aplicabile, cursul de schimb valutar și regimul de impozitare sunt aceleași cu a operațiunii ce a generat evenimentele, în ceea ce privește exigibilitatea taxei se aplică regulile următoare:

Dacă a fost emisă o factură şi, ulterior, operaţiunea este anulată total sau parţial, înainte de livrarea bunurilor sau de prestarea serviciilor (art.138 lit.a), în cazul refuzurilor totale sau parţiale privind cantitatea, calitatea ori preţurile bunurilor livrate sau ale serviciilor prestate, precum şi în cazul anulării totale ori parţiale a contractului pentru livrarea sau prestarea în cauză ca urmare a unui acord scris între părţi sau ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile sau în urma unui arbitraj (art.138 lit.b), în cazul în care cumpărătorii returnează ambalajele în care s-a expediat marfa, pentru ambalajele care circulă prin facturare (art.138 lit.e) se va proceda astfel:

1. în cazul anulării operațiunii, în totalitate, înainte de livrare/prestare, taxa va fi exigibilă la data anulării, pentru contravaloarea pentru care a intervenit exigibilitatea taxei, iar dacă există contravaloare pentru care nu a intervenit exigibilitatea taxei se va opera anularea taxei neexigibile aferente
2. în cazul în care operațiunea este anulată parțial înainte de livrare/prestare, se va opera reducerea taxei neexigibile pentru contravaloarea pentru care taxa nu este exigibilă, iar în cazul în care taxa aferentă anulării depășește taxa neexigibilă, pentru diferență exigibilitatea taxei apare la data anulării operațiunii.

În cazul în care rabaturile, remizele, risturnele şi celelalte reduceri de preţ prevăzute la art. 137 alin. (3) lit. a) sunt acordate după livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor (art.138 lit.c) se va aplica punctul 2 de mai sus, pentru că discutăm despre o reducere, de regulă parțială, ulterioară livrării. E cazul reducerilor financiare sau comerciale acordate ulterior facturării. În cazul reducerilor acordate la facturare, taxa neexigibilă se va reduce corespunzător la data operației.

În cazul în care contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate nu se poate încasa din cauza falimentului beneficiarului. Ajustarea este permisă începând cu data pronunţării hotărârii judecătoreşti de închidere a procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, hotărâre rămasă definitivă şi irevocabilă. Cazul de la art.138 lit.d. În această situație se va proceda la anularea taxei neexigibile aferente – dacă deja nu a devenit exigibilă, caz în care se va anula taxa exigibilă.

Toate aceste reguli, aplicabile situațiilor de ajustare ce apar conform art.138, se aplică în interiorul celor 90 de zile de la emiterea facturii, întrucât dacă ajustarea bazei de impunere se va face conform uneia din cele 5 situații de ajustare prevăzute de art.138, ulterior celor 90 de zile de la data emiterii acesteia sau de la data termenului limită pentru emiterea ei (dacă nu a fost emisă factură) taxa va fi exigibilă la data la care intervine evenimentul de ajustare.

Pot deduce TVA integral, dacă aplic sistemul de TVA la încasare?

Legiuitorul a limitat dreptul de deducere al TVA, de fapt a amânat dreptul de deducere al TVA aferente achiziției de bunuri/servicii, până în momentul în care taxa aferentă bunurilor și serviciilor ce i-au fost livrate/prestate a fost achitată furnizorului său. Asta chiar dacă o parte din operațiunile realizate de persoana impozabilă sunt excluse de la aplicarea acestui sistem, dar fără a se aplica pentru AIC, importuri sau achiziții supuse taxării inverse.

Ce trebuie remarcat aici? Că, de fapt, codul fiscal nu cere achitarea facturii furnizorului ci achitarea taxei facturate. Ce neclaritate apare însă: nu se spune clar și e nevoie de norme de aplicare clare în acest sens, dacă achitarea taxei trebuie să fie făcută pentru toate facturile emise de furnizor sau se poate deduce pe măsură ce se achită taxa, parțial sau integral din fiecare factură în parte. Adică: va fi nevoie să achit o sumă egală cu taxa înscrisă în toate facturile primite de la furnizor sau e suficient sa achit o sumă egală cu taxa dintr-o factură pentru a deduce taxa înscrisă în acea factură?

S-au modificat condițiile de exercitare a dreptului de deducere. O persoană ce aplică sistemul de TVA la încasare, pentru a deduce taxa va trebui să dețină o factură emisă conform art.155 precum și dovada plății. După cum se vede nu se spune “dovada plății facturii” ci doar “dovada plății”. Coroborat cu prevederile anterioare ale art.145^1 alin. 1^1 și 1^2, va trebui făcută dovada plății cel puțin a unei sume egale cu TVA înscrisă în facturile emise de către furnizor. Și, de asemenea, trebuie remarcat că legiuitorul cere achitarea întregii taxe aferente bunurilor/serviciilor achiziționate. Astfel achitarea unei sume mai mici decât suma taxei înscrisă în factură, nu dă dreptul de deducere a acesteia.

ATENȚIE! Și dacă nu aplicați sistemul de TVA la încasare, vă este restricționat dreptul de deducere al TVA înscris pe facturi emise de persoane ce aplică sistemul de TVA la încasare, dacă nu faceți dovada plății către furnizor a unei sume cel puțin egale cu acel TVA.

Facturarea în cazul aplicării sistemului de TVA la încasare.

Va fi obligatorie înscrierea pe facturi a mențiunii “TVA la încasare”, dacă nu se emit facturi simplificate, pentru cei ce aplică acest sistem în cazul operațiunilor ce nu sunt exceptate, în mod explicit, de la aplicarea lui. Spre exemplu o factură emisă urmare a unui bon fiscal achitat numerar, nu va purta mențiunea respectivă, o factură de livrare de lemn emisă de o persoană înregistrată în scopuri de TVA către o altă persoană înregistrată în scopuri de TVA, caz pentru care se aplică măsurile de simplificare (art.160 CF) – taxarea inversă, nu va purta mențiunea “TVA la încasare” ci, acea mențiune specifică operației sale “Taxare inversă”.

Obligații declarative.

Nu există vreo declarație specifică celor ce aplică sistemul de TVA la încasare. Încă. Dar există obligația persoanelor ce sunt obligate la aplicarea acestui sistem, să depună la organele fiscale o notificare.

De asemenea, MF a înființat un nou registru – al persoanelor impozabile care aplică sistemul TVA, registru nou înființat de MF cu această ocazie, pentru că, nu-i așa, ce-i un contabil sau finanțist fără registre. Acest registru este public și va fi postat pe Internet pe siteul ANAF. Înscrierea sau radierea persoanelor în acest registru se va face în baza notificărilor depuse de către cei ce au această obligație, sau din oficiu pentru cazurile în care deși există obligația notificării organelor fiscale, persoana ce are obligația notificării nu o face. Există și o excepție: persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA în cursul anului, se vor înscrie automat, din oficiu, în registrul respectiv.

Înscrierea se va face până la data de 1 a lunii următoare perioadei fiscale.

Notificarea se va depune până la data de 25 ianuarie a anului următor, din care să rezulte că cifra de afaceri, determinată conform art.134^2 alin.3, realizată în anul anterior, nu depășește plafonul de 2.250.000 lei. Deci, dacă nu ați realizat plafonul, depuneți notificare în acest sens. Nu aveți obligația depunerii acestei notificări dacă în anul anterior ați aplicat sistemul de TVA la încasare și nu ați depășit plafonul de 2.250.000 lei având astfel obligația de a continua aplicarea sistemului.

La fel, dacă persoana ce aplică sistemul de TVA la încasare, depășește plafonul de 2.250.000 lei, va fi obligată să depună la organele fiscale, până în 25 a lunii următoare perioadei fiscale în care a depășit plafonul. Dacă nu o depuneți la fisc, acesta vă va radia din oficiu și radierea se va înscrie cu data deciziei.

Dacă aveați obligația, dar nu depuneți la fisc notificarea respectivă iată ce se întâmplă: organele fiscale vă vor înscrie/radia, din oficiu, în registrul persoanelor impozabile care aplică sistemul de TVA la încasare în baza unei decizii emise în acest scop. Data înscrierii și de la care se va aplica/înceta sistemul TVA este data deciziei. Trebuie să știți însă că se aplică prevederi specifice. Astfel, în perioada cuprinsă între data la care persoana impozabilă avea obligația aplicării sistemului de TVA la încasare și data înregistrării din oficiu de către organele fiscale, veți colecta TVA întrucât se vor aplica regulile generale ale exigibilității, însă ca o măsură de pedepsire a nedepunerii notificării, dreptul de deducere al TVA aferent bunurilor/serviciilor, se va amâna până la plata taxei aferentă acestor livrări.

Ce trebuie făcut în anul 2012? Se aplică acest sistem în acest an?

Nu, nu se va aplica în 2012. Aplicarea lui se va face de la data de 1 ianuarie 2013 de către persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA ce în perioada 1 octombrie 2011-30 septembrie 2012 au realizat o cifră de afaceri mai mică decât plafonul de 2.250.000 lei. Există însă niște obligații instituite prin art.II din OG 15/2012.

Și anume depunerea până la data de 25 octombrie 2012 a unei notificări la organele fiscale, de către peroanele respective, din care să rezulte cifra de afaceri, calculată conform art.134^2 alin.3, realizată în perioada 1 octombrie 2011-30 septembrie 2012 inclusiv. În caz de nedepunere, înscrierea se va face din oficiu așa cum am arătat anterior.

Concluzii.

Ce putem concluziona până acum?

Că de fapt acest sistem al TVA la încasare va duce la o birocratizare excesivă, la complicarea evidențelor contabile a firmelor. În ce sens? Firmele vor fi obligate să urmărească mult mai strict, de fapt, mult mai detaliat, decât până acum modul în care încasează creanțele și în care achită facturile.

Colectarea TVA nu e efectuată real la încasarea efectivă. Ci, are un termen maxim în care nu se face colectarea taxei. În fapt e o amânare a colectării taxei pentru maxim 90 de zile de la emiterea facturii. Dacă nu încasezi în 90 de zile, colectezi oricum.

De asemenea exercitarea dreptului de deducere nu se poate face decât dacă achiți furnizorului tău o sumă cel puțin egală cu taxa facturată de acesta.

Va crea probleme unor firme ce, culmea, sunt în relație contractuală cu statul. Și am să vă dau un exemplu. O farmacie ce eliberează rețete gratuite și compensate semnează contracte cu CNAS în care termenul de plată al facturilor este de 240 zile. Deci, va colecta oricum TVA în a 90-a zi. O să spuneți că acum colectează TVA la emiterea facturii. Da, este corect, dar acum deduce TVA pe facturile primite, facturi ce au și ele termen de plată mai mare de 120 zile în multe cazuri. Dar, după intrarea în acest sistem, firmele, pentru a amâna TVA colectat și a putea să deducă TVA, vor fi nevoite să facă un efort financiar suplimentar pentru că vor trebui să achite facturi scadente, ce au fost emise înainte de intrarea în acest sistem precum și tot sau o parte din TVA înscris în facturile primite ulterior intrării în acest sistem pentru a putea deduce integral sau măcar o parte din TVA într-o perioadă în care altfel doar ar colecta TVA.

E nevoie de norme ca de aer. Sunt necesare clarificări cu privire la unele aspecte așa cum am arătat anterior.

Probabil se vor modifica D300, D394.

Facturile ce poartă mențiunea “TVA la încasare” vor trebui obligatoriu să fie încasate integral prin virament sau oricum altcumva decât cu numerar, întrucât orice încasare numerar, integrală sau parțială, a acestor facturi, va duce la reconsiderarea termenului de exigibilitate, exigibilitatea mutându-se de la încasare la facturare.

• cod fiscal
• TVA
• TVA la incasare