Statul român.Lege și neputință.

Mențiune: articolul de mai jos este o opinie personală, care nu angajează SAGA Software în nici un fel, o opinie care îmi aparține în totalitate și pentru care îmi asum întreaga responsabilitate.

Azi, la amiază, am avut parte de o conferință de presă în care s-au anunțat noi măsuri legate de măsuri de ajutorare a salariaților din mediul privat. Până aici toate bune și frumoase. Declarații articulate, speechuri pline de mesaje pozitive, de mesaje de genul “ajutăm”, “plătim”, etc.

Dar vorbim, totuși, despre autorități ale statului român. Stat care, de-a lungul timpului, tocmai din cauza “competenței” majorității funcționarilor săi, a crescut gradul de încredere în declarațiile oficiale cam până la nivelul genunchilor broaștei. Și acolo s-a oprit. Indiferent cine a fost conducătorul său sau cum s-a numit partidul care a dat guvernul său.

Recapitulând puțin situația actuală:

– în 16 martie se instituie, în România, starea de urgență. Odată cu instituirea ei, o parte din afacerile active au activitatea întreruptă total, o parte parțial întreruptă urmată ulterior de închiderea totală și a unora din acestea.

– ANAF și domnul Cîțu, anunță public amânarea termenului de depunere a declarațiilor. Scris, în vreo lege, nimic. Doar un mesaj postat pe facebook și, ulterior, pe pagina de internet a Ministerului de Finanțe.

– din cauza relațiilor avute cu firme din UE și restricțiilor de tot felul începând cu cele de circulație,  impuse în majoritatea statelor UE, multe firme din România realizează că afacerilor le vor fi afectate, că vor avea probleme de lichidități și că vor avea o problemă așa că își fac planuri de reducere a activității.

– în 18 martie se discută, la nivel guvernamental, despre un pachet de ajutorare a firmelor și salariaților. Nu se fac publice detalii despre măsurile preconizate.

– în 19 martie apar declarații oficiale legate de aprobarea în ședința de guvern a măsurilor propuse, declarații oficiale una mai optimistă ca alta. Dacă luai în considerare doar ceea ce se declara, părea că ar fi fost suficient “să întinzi mâna” și banii se plăteau. Apar, pe surse, și primele semne de răzgândire a ANAF: nu se mai amână nimic. Declarațiile se depun la termenele lor.

– toată lumea așteaptă să vadă publicată în data de 19 martie ordonanța despre care vorbeau cu toții la nivel guvernamental. Și să se convingă că cele declarate sunt și ceea ce scrie în ordonanță.

– din motive care nu au fost explicate niciodată, trece ziua de 19 și…nimic. Nimic publicat. Dar declarații oficiale, legate de ordonanțele aprobate, apar în continuare și lumea așteaptă în continuare o validare scrisă a declarațiilor oficiale.

– vine ziua de 20 martie și avem iarăși parte de discuții, dar de publicat nimic. Ori declarațiile nu țin loc de lege și nici nu ai cum să iei de bune declarațiile fără să citești legea. De publicat nimic.

Încrederea în ce face guvernul este următoarea: peste 200000 de contracte de muncă suspendate direct. Asta până nici nu au apărut declarațiile sau ordonanțele. Și cel mai probabil nu pe art.52 din codul muncii ci pe art.54, adică – în traducere liberă – suspendare pentru concedii fără plată. Ministrul Muncii declară astea fără a explica însă și care sunt motivele de suspendare. Plus, din ce văd eu în jurul meu și înțeleg din discuțiile cu alți colegi, au fost și destule desfaceri de contracte de muncă, parte cu disponibilizare parte nu. Nu sunt de acord cu așa ceva în toate cazurile, dar firme mici cu câțiva salariați, de multe ori chiar propria familie, nu au avut ce face.

– în dimineața zilei de 21 martie, sâmbăta, apar publicate ordonanțele.

Efectul? Probabil alte contracte de muncă suspendate pe același motiv – concediu fără plată. Încetări de contracte. Fie cu desființarea postului fie pe alte motive. Apare o reticență din partea angajatorilor la a aplica măsura suspendării pe șomaj tehnic. Eu am avut semnele mele de întrebare aici.

La prima citire descoperi:

– lipsă de coerență a legislației
– instituirea de proceduri inutile și complet neavenite. Spre exemplu, eu mă întrebam cum este posibil ca tu stat să închizi o firmă și apoi să-i ceri să-ți aducă documente care să demonstreze asta pentru ca tu să-i dai un certificat din care să rezulte că într-adevăr a fost afectată de acea decizie a ta ca sta? Dai o lege care nu are derogare de la codul muncii, nu explici clar că de fapt, tu, stat vei deconta salariile.
– pui 30 de zile termen de decontare de la data la care firmele îți prezintă actele. Actele acelea, la rândul lor sunt făcute la fel de birocratic – dai un tabel cu informații unde pe lângă cele necesare apar solicitări de informații absolut inutile în acest context sau care pot fi deduse din celelalte
– nu explici termenii din ordonanță lăsând loc unor interpretări a textelor ordonanței. Spre exemplu nu explici ce înseamnă “capacitatea financiară”
– constați că sumele decontate de stat vor fi taxate cu 45%. Asta pentru că din punct de vedere al impozitului pe venit sumele se taxează ca un salariu în afara funcției de bază. Și taxarea se va face în luna în care angajatorul încasează banii, apoi acesta are iarăși niște proceduri – să declare acele sume și să plătească sumele reprezentând impozit și contribuții înapoi la stat
Și stai și te întrebi: cum e logic ca eu să primesc 1673 lei de la stat, apoi să-i dau statului 753 lei și salariatului restul de 920 lei? Nu era mai simplu să-mi dea direct 920 lei și să nu mai declar nimic.
– constați că nu se spune cum se va taxa situația în care, în cazul încetării stării de urgență, am sume parțial suportate de mine, angajator și sume de la stat: se vor cumula? Voi face două calcule distincte? Cum? Nu știe și nici nu explică nimeni.

– ca efect benefic să zic așa – se permite plata, fără dobânzi, a debitelor scadente în această perioadă. Iar multe firme profită pentru că încep să se gândească cum să-și drămuiască banii. De funcționat vor mai funcționa doar unele. Unele din ele la capacitate redusă. Lichiditățile sunt necesare și plății furnizorilor, iar când statul te-a păsuit, iei în considerare și să nu plătești taxele și să-ți plătești furnizorii și salariații și apoi să vezi dacă mai poți avea salariați.

– 21-26 martie, timp de cinci zile toată lumea implicată arată câte probleme are acest act normativ. Arată că, din punct de vedere practic, anumite chestiuni nu doar că sunt ambigue ci și extrem de greu de aplicat.

– ajungem în 27 martie și…avem modificarea ordonanței. Și urmarea modificării – nu avem actul publicat, avem declarații.

Suntem asigurați că:

– nu mai e nevoie de certificat de atestare a stării de urgență pentru decontarea sumelor pentru șomaj tehnic – întrebarea e de ce a existat la început? Adică ai oameni atât de bine pregătiți acolo și pretinzi că ai doar profesioniști în echipă și sunt atât de bine pregătiți că nu au văzut stupiditatea situației atunci?

– nu mai există condiția scăderii încasărilor cu 25%. Dar nici nu ni se spune dacă mai există vreo condiție – cea legată de capacitatea financiară sau altă condiție și ajungem iar să ne întrebăm dacă declarațiile sunt făcute doar bazate pe jumătatea unei fraze din ordonanță. Partea condițională e omisă? Sau chiar nu mai există? Și stăm iar să vedem un act publicat în monitorul oficial.

– ni se spune că, dacă dorește, angajatorul poate suporta, suplimentar indemnizației primite de la stat, diferența dintre aceasta și 75% din salariu în cazul în care 75% din salariu este mai mare decât suma de la stat. Dar, în continuare, nu se explică cum se va taxa această situație. Și nici nu avem vreun text de lege pe care să-l citim și să ne lămurească.

– ni se spune că persoanele fizice primesc 75% din salariul mediu brut, dar nu ni se explică de ce. Nu era logic ca, similar salariaților, să fie stabilit un plafon cuprins între salariul minim și maxim 75% din salariul mediu brut sau chiar un salariu mediu brut? Nu de alta, dar poate sunt impuși la o normă de venit care e mai mică decât 75% din salariul mediu brut. Sau au venituri lunare mai mici decât acea sumă.

– ni se spune că s-a redus la 15 zile termenul de plată și că s-a simplificat procedura de dare în plată.

Păi, oameni buni, nu putea fi simplu de la bun început? Nu se putea renunța la birocrație? Vă temeți de fraude? Păi rezolvați problema simplu: modificați legislația! Comite fraude și cere bani în mod fraudulos? Să îi dea înapoi cu dobândă, să răspundă, patrimonial, în mod direct, administratorul firmei cu orice bun personal, să aibă cazier fiscal, nici o firmă în care este asociat, indiferent cu ce procent, să nu mai aibă contracte cu statul sau să mai încaseze vreun ban de la stat, etc.

Iar aceste întârzieri, aceste reglementări alambicate, cu proceduri una mai complicată ca alta și pe care în afară de membrii de partid care împrăștie același mesaj peste tot, nu am văzut să le aprecieze cineva, nu au produs decât mai multă neîncredere.

Iar neîncrederea a produs, cel mai probabil, și mai multe încetări de contracte sau suspendări pentru alte motive decât șomajul tehnic. Acest fapt, deși nu am date oficiale care să-mi susțină această afirmație, a fost motivul pentru care au apărut aceste măsuri cumva tardive de eliminare parțială de birocrație, de simplificare, de aceea apar atât de multe mesaje care repetă la nesfârșit cât va fi de simplu și de frumos.

Pe de altă parte nici o abordare de acest sens, de a da la toată lumea, nu este recomandată. Șmecherii care să profite de aceste simplificări vor fi pe fază. Iar guvernul nu înțelege un lucru: firmele și salariații trebuie ajutați, însă și statul trebuie să-și ia unele măsuri de protecție, dar ambele măsuri și cele de ajutor și cele de protecție trebuie să fie clar explicate. Prea mult bine nu e bine pentru că poate produce rău la un moment dat. Iar faptul că statul se bâlbâie, că azi avem măsuri alambicate, iar mâine unele ridicol de simple și care marșează doar pe încredere, e un semn de slăbiciune în sine.

Au apărut zilele acestea și informații că se pot amâna plățile de rate la credite și plata dobânzilor la credite. Apoi vin, ca de obicei, detaliile: se amână și nu prea – dobânda se capitalizează ceea ce înseamnă că debitorii vor plăti dobândă la dobândă.

Iar populația ținută izolată în casă are acces la internet și la media, citește știri legate de cum în țări cum e UK, statul decontează 80% din salarii de până la 2500 lire. Fără atâta birocrație. Că Ungaria amână plata ratelor și dobânzilor până la finele anului – dacă nu chiar scutirea.

Comisia europeană vine și spune că:

Epidemia cauzată de noul virus are un impact economic semnificativ. Mai multe state membre au anunțat măsuri de sprijin pentru cetățeni sau întreprinderi. Unele dintre ele pot implica ajutoare de stat în sensul articolului 107 din TFUE.

Statele fiind Danemarca, Franța, Germania, Luxemburg, Italia, Spania, Letonia, UK, Portugalia. România? Nu!

Măsurile din OUG 29/2020 legate de finanțare cu sprijin guvernamental deși bune la prima vedere, mă tem că nu sunt suficiente.

Și mai e ceva: se tot repetă că pe perioada stării de urgență se pot trimite documente în format electronic, pe mail, autorităților statului.

Dar nu era cazul să se poată și până acum? De ce doar pe perioada stării de urgență? După aceea ce se schimbă în relația contribuabil – stat? Nu mai pot comunica pe mail? Sau descoperă dintr-o dată că se pot automatiza niște procese și nu mai au ce căuta pe acolo unii funcționari?

Sau vor să plimbe iarăși oamenii pe la ghișee la care să adopte poziția ghiocelului în fața unui funcționar la care nu-i funcționează tehnica de calcul?

Și nu pot să nu închei prin a constata că un guvern liberal care se presupune a fi unul de dreapta nu ia nici o măsură de reducere a sumelor plătite unor funcționari care în această perioadă nu-și justifică activitatea. Cere sacrificii firmelor și salariaților lor, dar salariaților plătiți din bani publici, alții decât cei care sunt acum implicați în rezolvarea situației actuale, nimic?

Aș vrea să văd și planuri de viitor. De reducere a birocrației. Aș vrea să intru pe site la ANAF și să nu-mi apară un mesaj că cei care vând cu amănuntul au nevoie de casă de marcat. Nu! Aș vrea să-mi spună ceva de genul – Bine ai venit Cristian, aveți declarate sume de x lei care urmează să devină scadente în 5 zile. Apăsați aici pentru a achita debitele datorate. Poate unii veți spune că se poate plăti prin ghișeul.ro. Nu se poate. Iar consultarea unei liste cu IBAN, pentru a descoperi în ce cont trebuie o persoană fizică să facă o eventuală plată – presupunând că vrea să achite on-line,  e o sarcină dificilă și pentru cineva care lucrează cu acele conturi darămite pentru o persoană fizică care are de plătit un impozit pentru chirii de exemplu.

Aș vrea să văd că nu mai am de ce să merg la Casa de Asigurări pentru decontarea de concedii medicale. Nu pricep de ce trebuie să merg acolo. De ce să le cer? Depun 112 cu informații despre ele. Medici operează prin SIUI acele concedii – deci statul are toate informațiile. Sumele respective nu se compensează cu alte obligații. Nu era mai simplu să pun o bifă în D112 – cum că vreau să-mi vireze statul banii în contul x? Și așa nu mai ajung la niște ghișee la care sunt funcționari ce refuză să preia dosare pe tot felul de motive – unele complet ilegale – spre exemplu CAS Bihor – lipsă ștampilă.

Nu văd nimic planuri de simplificare. Nimic. Nu văd la șomaj să pot încărca datele despre persoanele cu subvenții pe un site sau să le dau pe mail scanate. La Bihor le cer semnate digital chiar dacă sunt scanate și nu au nici un răspuns la întrebarea – dacă certificatul digital e al unei persoane care nu este reprezentatul legal, cât de valide sunt? Că nu ai de unde să știi dacă acea persoană care a semnat digital are legătură cu firma. Ai convenție semnată cu firma, alocă-i un user și parolă și cere-i să încarce anumite informații pe un site direct și ai rezolvat problema. Ori ceri să scaneze documente și să le încarce și pe alea. Sau să le semneze olograf și să le dea pe mail: au convenție și actele sunt în regulă, plătești, nu sunt în regulă îl notifici pe mail că are probleme și trebuie să prezinte clarificări.

Dar nu. Se pare că e mai simplu să pui oamenii pe drumuri și să dea ochii cu funcționarii.

Și mai văd ceva pentru viitor: controale. La toți cei care au suspendat și/sau încetat contracte, dar nu numai. Va fi o foame de bani care va duce la controale unul mai agresiv ca altul. Și nu doar de la ITM ci și de la ANAF. Și atunci o legislație ambiguă, lipsită de claritate, va fi cea care va deschide calea unor abuzuri și va face diferența.

Într-un fel sau altul, după ce trece această criză, e limpede că va fi nevoie de o reorganizare completă a statului, de o reorganizare a relației stat-contribuabil. E clar că viața nu va mai fi la fel, că se vor schimba multe atât la firme cât și în instituțiile statului.

• opinii