Codul fiscal a fost modificat odată cu apariția Legii 187/2015, lege ce aprobă cu modificări și completări OUG 6/2015.
Cele mai importante modificări aduse de această lege sunt legate de criteriile ce definesc o activitate independentă, cele ce defineau activitatea independentă și cea dependentă și criteriile de reîncadrare din independent în dependent fiind abrogate, precum și modificarea art.11 din codul fiscal legat de posibilitatea fiscului de a considera o operațiune ca fiind fără scop economic.
O altă modificare vizează berea la butoi ce se va vinde cu un TVA de 9%.
Se modifică și lista operațiunilor pentru care instituțiile publice sunt persoane impozabile, adăugându-se la acea listă și operațiunile agențiilor agricole de intervenție efectuate asupra produselor agricole și în temeiul regulamentelor privind organizarea comună a pieței respectivelor produse.
Pentru producătorii mici de bere în fabrici independente se aplică un nivel redus al accizelor pentru o producție de până la 200.000 hl/an.
Legat de reconsiderarea din activitate independentă în activitate dependentă să vedem care sunt noile criterii. Dacă până acum o activitate independentă putea fi tratată ca una dependentă atunci când cel puțin unul din aceste criterii era îndeplinit:
a) beneficiarul de venit se află într-o relație de subordonare față de plătitorul de venit, respectiv organele de conducere ale plătitorului de venit, și respectă condițiile de muncă impuse de acesta, cum ar fi: atribuțiile ce îi revin și modul de îndeplinire a acestora, locul desfășurării activității, programul de lucru;
b) în prestarea activității, beneficiarul de venit folosește exclusiv baza materială a plătitorului de venit, respectiv spatii cu înzestrare corespunzătoare, echipament special de lucru sau de protecție, unelte de muncă sau altele asemenea și contribuie cu prestația fizică sau cu capacitatea intelectuală, nu și cu capitalul propriu;
c) plătitorul de venit suportă în interesul desfășurării activității cheltuielile de deplasare ale beneficiarului de venit, cum ar fi indemnizația de delegare-detașare în tara și în străinătate, precum și alte cheltuieli de această natură;
d) plătitorul de venit suportă indemnizația de concediu de odihnă și indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă, în contul beneficiarului de venit.
de acum înainte o activitate va fi considerată independentă numai dacă o persoană fizică desfășoară activitate producătoare de venituri ce îndeplinește cel puțin patru din criteriile de mai jos:
1. persoana fizică dispune de libertatea de alegere a locului și a modului de desfășurare a activității, precum și a programului de lucru;
2. persoana fizică dispune de libertatea de a desfășura activitatea pentru mai mulți clienți;
3. riscurile inerente activității sunt asumate de către persoana fizică ce desfășoară activitatea;
4. activitatea se realizează prin utilizarea patrimoniului persoanei fizice care o desfășoară;
5. activitatea se realizează de persoana fizică prin utilizarea capacității intelectuale și/sau a prestației fizice a acesteia, în funcție de specificul activității;
6. persoana fizică face parte dintr-un corp/ordin profesional cu rol de reprezentare, reglementare și supraveghere a profesiei desfășurate, potrivit actelor normative speciale care reglementează organizarea și exercitarea profesiei respective;
7. persoana fizică dispune de libertatea de a desfășura activitatea direct, cu personal angajat sau prin colaborare cu terțe persoane în condițiile legii.
Criteriile sunt mult mai detaliate și mai corect explicate față de cele anterioare.
Dacă o persoană fizică obține venituri din activități producătoare de venituri pentru care nu se îndeplinesc minim patru criterii din cele de mai sus, activitatea va fi reîncadrată ca fiind una dependentă.
A doua modificare importantă legată de posibilitatea fiscului de a reconsidera o operațiune în funcție de conținutul său economic, se modifică art.11 alin.1 din codul fiscal astfel:
Prevederea anterioară era
La stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe în înțelesul prezentului cod, autoritățile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacție care nu are un scop economic sau pot reîncadra forma unei tranzacții pentru a reflecta conținutul economic al tranzacției. În cazul în care tranzacțiile sau o serie de tranzacții sunt calificate ca fiind artificiale, ele nu vor fi considerate ca făcând parte din domeniul de aplicare al convențiilor de evitare a dublei impuneri. Prin tranzacții artificiale se înțelege tranzacțiile sau seriile de tranzacții care nu au un conținut economic și care nu pot fi utilizate în mod normal în cadrul unor practici economice obișnuite, scopul esențial al acestora fiind acela de a evita impozitarea ori de a obține avantaje fiscale care altfel nu ar putea fi acordate.
După modificare prevederea este
La stabilirea sumei unui impozit, a unei taxe sau unei contribuții sociale obligatorii, autoritățile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacție care nu are un scop economic, ajustând efectele fiscale ale acesteia, sau pot reîncadra forma unei tranzacții/activități pentru a reflecta conținutul economic al tranzacției/activității. Organul fiscal este obligat să motiveze în fapt decizia de impunere emisă ca urmare a neluării în considerare a unei tranzacții sau, după caz, ca urmare a reîncadrării formei unei tranzacții, prin indicarea elementelor relevante în legătură cu scopul și conținutul tranzacției ce face obiectul neluării în considerare/reîncadrării, precum și a tuturor mijloacelor de probă avute în vedere pentru aceasta
Modificările esențiale sunt:
– Sunt incluse și contribuțiile sociale în analiza efectuată de fisc. Anterior textul permitea analizarea tranzacțiilor cu impact asupra stabilirii unui impozit sau taxă
– Neluarea în considerare a unei tranzacții duce la ajustarea efectelor fiscale. Nu se spune dacă reîncadrarea formei unei tranzacții sau activități pentru a reflecta conținutul său economic duce la o modificare implicită a efectelor fiscale (poate da, dar poate nu)
– Cel mai important – organele fiscale sunt obligate să justifice în fapt (nu și în drept se pare) decizia de impunere pentru neluarea în considerare a tranzacției sau pentru reconsiderarea tranzacției/activității. Motivarea în fapt trebuie să indice elementele relevante în legătură cu scopul și conținutul tranzacției. De asemenea organul fiscal trebuie să indice mijloacele de probă avute în vedere pentru motivarea în fapt.
Va fi foarte interesant de văzut ce argumente, motive și mijloace de probă vor aduce organele fiscale pentru astfel de reîncadrări sau neluări în considerare. E și mai interesant pentru că nu se stabilește nici o răspundere în sarcina lor pentru o eventuală acțiune abuzivă sau susținută de motive puerile sau lipsite de substanță. De asemenea, ANAF, ca de obicei, se pare că are nevoie de norme de aplicare a acestei prevederi pentru că pentru aplicarea noului text de lege e nevoie de elaborarea unei proceduri specifice.
Multumim!
multam
Ref. punctul 6 , adica daca eu PF repar instalatii sanitare ,pentru ca nu fac parte dintr-un “corp profesional” desfasor o activitate dependenta ?
Nu. Înseamnă că vă mai rămân șase criterii din care să respectați patru.
Cristi, am si eu un caz care nu stiu cum sa-l tratez, o ferma are angajat un achizitor animale (umbla prin tara si achizitioneaza vitei de la pers fizice pe baza de carnete de comercializare) care are si pfa iar uneori primim facturi de la pfa-ul lui (ne vinde animalele pe care le creste el) sau carnet de comercializare pe numele lui. Se deplaseaza cu masina firmei noastre, are tel mobil si foloseste banii nostrii cand achizitioneaza de la pers fizice. In rest isi stabileste singur programul, traseul etc. Pfa-ul l-a deschis luna aceasta. Administratorul nu prea doreste sa inceteze rap de munca cu el si nici el se pare ca nu doreste asta. Ce parere ai? Multumesc tare mult.
Administratorul se supune unor riscuri inutile.