Despre taxe. Și o mică dilemă.

Motto: “Eu cred că o țară care încearcă să prospere prin stabilirea de taxe mari este ca un om care, stând într-o găleată, încearcă să se ridice trăgând de mâner.” – Winston Churchill

Am o mică dilemă. Oare Guvernul, Ministerul Finanțelor mai exact, a amânat publicarea draftului de cod fiscal modificat în mod justificat? Se pare că da. Mie îmi spune ceva că aceasta e “aproape gata”, dar că de finalizat se va finaliza abia în zilele următoare. De ce? Foarte simplu. S-a așteptat discuția cu FMI, de fapt finalizarea acordului cu FMI. Nu de alta, dar cred că ar fi fost foarte aiurea să am codul fiscal nou, gata scris, prezentat public și apoi, brusc, peste noapte, să fac modificări la accize și impozite și taxe locale. Cum ar fi sunat? Aiurea, nu-i așa? Însă de ce modificat? Pentru că ieri au fost finalizate discuțiile cu FMI și din informațiile apărute public până azi, acordul ce va fi încheiat prevede pentru anul ce vine, printre altele, următoarele măsuri:

– să crească salariul minim, inițial la 850 lei din 1 ianuarie și din 1 iulie  la 900 lei. E o metodă de a crește impozitele și taxele. De fapt se mărește baza de impunere. După cum se pare, devine o modă creșterea în două etape a salariului minim
– să crească accizele. Cum? Prin indexarea cu rata inflației. Și nu numai ci și prin creșterea lor cu 0,07 eur/litru. Prin indexare, pentru că e primul an în care cursul de la 1 octombrie e în avantajul contribuabilului fiind în scădere față de cel al anului anterior. Și, ca un bun samaritean, guvernul face tot posibilul să mai taie din avantaje. Dar o face prost. Domnul Voinea se întreba mai deunăzi dacă ziariștii văd vreo logică în a utiliza cursul de la 1 octombrie pentru stabilirea taxelor. Cred că a greșit destinatarul. Trebuia să întrebe chestia asta la nivelul UE pentru că acest curs, de fapt data de 1 octombrie este stipulată în legislația europeană general valabilă pe teritoriul UE. Și una din directivele UE cu privire la modul de calcul a accizelor spune clar că acestea se calculează în funcție de cursul EUR la data de 1 octombrie a anului anterior. Eu l-aș întreba pe domnul Voinea ce logică are menținerea cursului pentru plafonul de scutire la TVA aferent întreprinderilor mici la nivelul celui de la dara aderării? Vede dânsul vreo logică? Sau e aceiași logică de la accize: câte vreme ne convine e logic, altfel nu e logic defel și nu are justificare economică. Creșterea accizei va duce implicit la creșterea prețului la pompă a carburanților. Creșterea prețului acestora, duce inerent la creșterea costurilor de transport și, de aici, a prețurilor bunurilor și serviciilor precum și, logic, la reducerea consumului. Așa că, în termeni reali, s-ar putea să avem o surpriză: încasările din accize să nu crească chiar atât de mult.
Apropo de asta, ați remarcat cum în loc să înăsprească standardele de cost, cum în loc să dea dovadă că mai umblă și la cheltuieli, Guvernul încearcă să lămurească pe toată lumea că prețurile exorbitante cerute în România pentru un kilometru de autostradă sunt normale deși în restul țărilor se plătește de câteva ori mai puțin în multe cazuri. Cum încearcă să lămurească pe toată lumea că de fapt nu prețul uriaș e problema și nici lucrul de mântuială și cheltuirea proastă a banilor, ci, dimpotrivă, e vorba de lipsa taxelor ce ar aduce banii necesari pentru a susține cheltuielile aberante. De aia în România, avem taxe de drum incluse în prețul carburanților, plătim vignete ca taxe de drum, plătim taxe de pod și discutăm despre introducerea taxelor de autostradă și, bineînțeles, creștem accizele cu aceiași motivație: să avem bani pentru infrastructură.
– să crească investițiile – la 6% din  PIB când, așa cum arătam zilele trecute, anul acesta sunt la abia 1,9% din PIB. Și probabil cineva se așteaptă să și creadă chestia asta? Nici un guvern al țării ăsteia nu a făcut ceva concret în a atrage bani europeni, decât, așa, de formă. Nu de alta, dar ăia sunt controlați și, culmea, ălora nu le e rușine să arate cu degetul vinovații. Așa mai bine banii luați din taxele proprii că aici cine pune taxe taie și spânzură și dacă vine Curtea de Conturi, oricum se poate rezolva printr-o ordonanță de urgență aproape orice sau se poate găsi un vinovat de serviciu.
– să crească redevențele – la resurse minerale, altele decât petrol și gaze. Asta în condițiile în care oricum și pentru petrol, în România, OMV plătea cea mai mică redevență din UE, sau oricum printre cele mai mici.
– să crească impozitele și taxele locale – prin introducerea impozitului pe clădirile speciale. E drept la persoane juridice. Clădiri speciale cum ar fi spre exemplu: stâlpi, rețele de transport energie, posibil – dar neconfirmat – antene GSM, etc. Cum anume și la ce nivel, încă nu se știe. Dar oricum o luăm: ce credeți că face o firmă ce se pomenește că are de plătit taxe noi, taxe ce-i cresc cheltuielile de exploatare? Dacă ați răspuns: va crește prețul bunurilor/serviciilor sale, probabil aveți cele mai mari șanse de a da un răspuns corect.

Domnul Chițoiu declară că: ”Reforma ANAF a luat sfârșit, a crescut colectarea în octombrie. Intră în funcțiune și Direcția de antifraudă fiscală. Sper ca și în noiembrie și decembrie să avem încasări suplimentare”. Hopa! Cum vine asta? ANAF a fost reorganizat în august, de fapt la începutul lui septembrie. Gata, în octombrie, a crescut deja nivelul încasărilor? Îhî! Nu a crescut pentru că în octombrie se plătește impozitul pe profit, impozitul pe venit, TVA trimestrial și alte taxe și contribuții ce se plătesc trimestrial. Nu! A crescut gradul de colectare ca urmare a reorganizării ANAF. Mda, frumoasă logică. Și apare și o mică amenințare: acum că apare și direcția antifraudă, să vedeți ce încasări o să avem. Bine, dar până acum? Până acum țara asta a fost sat fără câini? Nu controla nimeni? Nu exista nici o structură fiscală ce să combată evaziunea? Sau pentru că nu se numea direcție antifraudă nu era eficientă nicio structură? Și te pomenești că numele îi dă eficiența!

Pentru a contrabalansa știrile negative, ce anunță doar creșteri de taxe, controale și supra controale, justificări legate de taxarea și suprataxarea contribuabililor români, ce ne anunță Guvernul, sub forma unei mari realizări? Că, din iulie 2014, s-ar putea diminua contribuțiile de asigurări sociale datorate de angajatori. Cum?! Că nu am înțeles? S-ar putea? Adică nu e sigur, dar noi vă dăm o veste bună. Și vine guvernul și ne spune așa:”O scădere de 5% din al doilea semestru, cu obligația guvernului de a identifica până la 1 iulie resursele necesare pentru un impact bugetar neutru.”  Adică reducem CAS, dar numai dacă vom găsi resurse pentru a atenua efectul reducerii acestuia, iar dacă nu le găsim nu-l reducem. Însă ce înseamnă a identifica resursele necesare pentru un impact neutru? Simplu: a crește alte taxe sau a mări baza de calcul a celor existente. Și e și logic. Nu ai cum să reduci taxele și să te oprești numai la asta. Reducerea de contribuții sociale la nivelul angajatorilor nu trebuie limitată numai la asta. Trebuie identificat și implementat un întreg pachet de măsuri ce să ducă la creșterea gradului de ocupare a populației, a creșterii locurilor de muncă, a eliminării ajutoarelor sociale inutile și care duc la generarea de abuzuri în sensul  că stimulează mai mult nemunca. Iar ca dovadă că reducerea CAS poate fi doar praf în ochi, iată ce declară doamna Andrea Schaechter: “Reducerea CAS nu e bugetată pe 2014, ea face parte dintr-un pachet care presupune lărgirea bazei și alte măsuri”. Adică nu doar lărgirea bazei de impozitare! Clar, nu-i așa. Nici bugetul nu a fost construit pe ideea reducerii CAS. Dar noi deja prezentăm o intenție ca fiind o mare realizare. Bravo!

A, da! Apropo de impozite și taxe locale. Apar, pe surse, anumite informații legate de trecerea impozitelor și taxelor din administrarea primăriilor, la ANAF. De anul viitor. Asta după ce în urmă cu ceva timp, au fost luate de la MF și date la primării. Discuția pare să fie legată de regionalizare și efectele sale. Dar mai implică și unele probleme legate de administrare a taxelor. Și să vedeți atunci, dacă se va face chestia asta, grad de colectare.

PS: nu mă pot abține de la astfel de articole zilele acestea. Aș scrie despre altceva, dar nu am despre ce. Aș scrie de bine, dar nu am cum. Și cred că e în concordanță cu ce simțim cu toții. M-am săturat de atitudinea statului Român. Cum dă greș cu ceva, cum firmele sunt de vină. Nu e de vină proasta organizare, legislația gândită cu fundul, normele ce contrazic legea, nu. De vină e contribuabilul român. Pentru că există, plătește fără să crâcnească și dacă totuși crâcnește și-și deschide gura i se arată frumos alternativa: moarte prin controale, impozite și taxe. Am mai spus-o: în România dacă vrei să devii pauper, îți faci firmă. Dacă vrei să vezi cum funcționează statul, nu te angajezi la stat, îți faci firmă și o să simți pe pielea ta cum e.

• opinii