1000

Probabil vă întrebaţi ce este cu această cifră, ce semnifică, iar răspunsul va fi probabil considerat o glumă de 1 aprilie. Vă asigur că nu este şi chiar dacă ar fi o glumă ar fi o glumă proastă şi tristă.
Voiam să spun așa: 2013-2003=1000 în 10.

Ei bine, pentru a explica, 1000 reprezintă numărul modificărilor aduse codului fiscal și celui de procedură fiscală, din 2003 până azi.

Ministrul Finanțelor, domnul Daniel Chițoiu, a acordat un interviu pentru Hotnews. Iată ce spicuim din acel interviu:

După cum știți, în perioada în care am fost in Opoziție dar și în timpul campaniei electorale și în programul de guvernare, obiectivul central al politicii fiscale l-a reprezentat simplificarea și modernizarea sistemului fiscal. Totodată, urmărim și crearea unei predictibilități a sistemului fiscal. Toate guvernele care s-au perindat au modificat Codul Fiscal și întreaga legislație fiscală de câte ori le-a fost la îndemână ori constrânși de anumite obiective.

O spune un om sub a cărui conducere s-a emis o ordonanță de modificare a codului fiscal, fără respectarea legii transparenței decizionale și de la a cărui apariție a fost nevoie să se scurgă aproape 2 luni pentru normele de aplicare. E vorba de OG 8/2013.

Așa încât am ajuns să modificăm Codul Fiscal și pe cel de Procedură Fiscală din 2003 încoace de peste 1000 de ori. Obiectivul imediat, prioritar pentru acest an, este rescrierea Codului Fiscal si cel de Procedură Fiscală pentru a asigura coerența și transparența, dar și o interpretare ușoară. Asta atât pentru mediul de afaceri cât și pentru cei care trebuie să le aplice. Am constatat din practică că nici cei care trebuie să aplice aceste acte normative nu le cunosc foarte bine.

Cum? De peste 1000 de ori? Cum adică, cei care le aplică nu le cunosc foarte bine? Să înțeleg că domnul ministru recunoaște ceea ce știm și noi: controalele stabilesc de foarte multe ori fapte incorecte, diferențe de impozite și taxe ce nu ar trebui să fie stabilite, exact din cauză că cei ce aplică legea, nu sunt tocmai bine pregătiți. E normal? În România se pare că da.

…de multe ori actele de control sau deciziile de impunere sunt stabilite eronat și pică în instanță sau în procedura de soluționare a contestațiilor tocmai pentru ca nu e aplicată corect legislația. Hățișul acesta de modificări a făcut să nu avem o aplicare coerenta și bună a legislației fiscale.

Ei nu zău! Azi aștept pronunțarea, dacă nu se mai amână (s-a amânat deja, am aflat în timp ce scriam), în ultima fază a procesului intentat finanțelor pentru speța în care finanțele mi-au calculat TVA pe un ajutor financiar primit de la stat. Pică, zice domnul ministru, actele de control în procedura de soluționare a contestațiilor. Da, și eu trebuie să cred asta? E o glumă de 1 aprilie. Veți vedea atunci când voi pune public documentele legate de acest proces. Veți vedea cum serviciul de soluționare a contestațiilor a ignorat jumătate de contestație, ca și cum nu ar fi existat. Cum soluționarea unei părți din contestație a fost făcută de către exact aceleași persoane ce m-au controlat, cum argumentele raționale aduse în susținerea contestației nu au fost respinse ca fiind incorecte și cum se respinge o contestație fără nici un argument ci folosindu-se o procedură copy/paste. Întrebarea este alta: de ce trebuie să se ajungă la contestație pentru că un funcționar este nepregătit?Cu toții ne-am lovit de astfel de personaje a căror aroganță ține loc de pregătire și în fața cărora niciun coleg de-al lor nu are dreptate decât dacă are o funcție mai mare decât a lui. Nu e mai simplu ca o astfel de persoană să plece?

Cota unică reprezintă un apanaj al politicilor de dreapta. Dar politica economică de dreapta și un punct de vedere al impozitării nu înseamnă neapărat cotă unica cât mai ales un nivel al impozitării redus, sustenabil și aplicat la un nivel optim pentru mediul de afaceri.

Ce vă spuneam eu mai demult, fie pe blog fie pe forum, că nu contează cota, că de fapt e mai importantă baza de calcul? E un altfel de a spune acest lucru. Și vom vedea din afirmațiile următoare.

Avem tot ca obiectiv prioritar în programul de guvernare, reforma acestor structuri din ANAF. Pe modelul statelor performante din UE, că nu descoperim noi apă caldă. Și, de asemenea, pe o colaborare cu Trezoreria Americană. Se pleacă de la principiul că atâta timp cât ai o informatizare buna, relația cu contribuabilul se ușurează si se transparentizează.

Corect! Doar că la noi lucrurile se mișcă încet. Iar implementarea sistemelor informatice se face în stil românesc. Spre exemplu, dacă până acum accesul la dosarul fiscal era atribuit automat persoanei împuternicite să depună declarații, acum nu. Trebuie atribuit în mod explicit printr-un formular nou. S-au inventat declarații, notificări, cereri sau alte documente ce nu se pot depune on-line, dar trebuie depuse. În Bihor, spre exemplu, anumite documente (010 de exemplu) nu se pot depune decât la Oradea, la administrațiile financiare din județ nu se pot depune, dar în Cluj se pot. Aici e vorba de un mod total neunitar de aplicare a unor reglementări.

D-na ministru Grapini a făcut un tur de forță prin țară și s-a întâlnit cu diverse organizații, asociații patronale etc. Ne interesează să stabilim acele domenii și din analizele noastre  rezultă că deși au o rată a profiturilor foarte ridicată, nu declară, declară că au pierderi declară profituri mici sau declară că au de  restituit lună de lună TVA  sau trimestru pe trimestru dar au un profit foarte mic și mă face să cred ca tu de fapt ai pierdere. Suntem în analize și sper ca de la 1 iulie să implementam acest impozit forfetar. E vorba de zona hoteliera, alimentației publice, serviciilor,  sau activităților micilor meșteșugari. Aici e de stabilit nivelul acestui impozit ca sa fie sustenabil.

Ei, ce ziceți? Cum se împacă asta cu afirmațiile făcute anterior: “pentru a asigura coerența și transparența, dar și o interpretare ușoară. Asta atât pentru mediul de afaceri cât și pentru cei care trebuie să le aplice”, ‘urmărim și crearea unei predictibilități a sistemului fiscal”? Cât de predictibil vi se pare acum impozitul forfetar? Nu-i așa că la fel de mult ca până la acest interviu? Adică aproape de zero. Ce fel de analize sunt cele din care rezultă că MF are cunoștință de practicarea unor forme de evaziune fiscală? Pentru că despre asta vorbește domnul ministru atunci când spune textual: “deși au o rată a profiturilor foarte ridicată, nu declară, declară că au pierderi declară profituri mici”? Și introducerea unui astfel de impozit garantează dispariția sau reducerea evaziunii fiscale? Mă tem că nu. Mai degrabă se va merge pe ideea de a colecta ceva, cât de puțin, față de a nu colecta nimic sau și mai puțin.

Și o afirmație interesantă făcută de domnul Chițoiu, ce are și calitatea de membru al Camerei Consultanților Fiscali (nu spune decât că a demisionat din calitatea de președinte al CCF):

Mă interesează să asigurăm o legislație fiscal transparentă predictibilă și simplificată ca să o înțeleagă și oamenii de afaceri. Bineînțeles, acolo unde ea e mai complicată, există consultant, auditori, samd.

Mda, așa este. Dar de ce ar fi atât de complicată? Oricum, ce nu spune domnul ministru nicăieri este faptul că nu se gândește să se modifice legislația în vederea obligării MF de a nu mai face modificări ale codului fiscal peste noapte. Adică de a preîntâmpina ceea ce se întâmplă azi. De a nu mai fi puși în situația de a face mii și mii de modificări, de a elabora norme de aplicare ce mai mult încurcă lucrurile, de a lăsa texte de lege necorelate între ele între capitole ale codului fiscal. Spre exemplu, deși se referă la aceiași speță, clienți în faliment, în insolvență, pentru a-i trece pe cheltuieli deductibile este nevoie, din punct de vedere al impozitului pe profit de o sentință judecătorească ce să stabilească închiderea procedurii de faliment – fără a stabili că e vorba de o sentință judecătorească definitivă, iar la ajustarea TVA pentru aceste cazuri cerința este să fie sentință rămasă definitivă și irevocabilă. În această situație discutăm despre prevederi ce ar trebui armonizate. Sau cazul sumelor reprezentând depășire a cheltuielilor de deplasare ce sunt considerate venituri de natură salarială fiind impozabile la salariat, dar în același timp, după unele păreri ca fiind nedeductibile la calculul impozitului pe profit. În această situație discutăm despre o dublă impunere despre anularea principiului neutralității impozitului.

Nu pot să nu aduc aminte de joaca de-a cifrele și documentele recunoscute ca fiind de la MF sau nu, din ultimele zile, legate de TVA la pâine.

După cum știți, același domn ministru, spunea despre documentul prezentat pe mediafax.ro, din care rezultă că nu sunt bani la buget și că o scădere a acelui TVA este nesustenabilă, că este posibil să fie o notă internă a MF, dar că el nu recunoaște acel document. Conform mediafax, domnul Chițoiu a declarat la ProTV: "Eu nu recunosc acest document. S-ar putea să fie un document intern al direcţiilor din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, dar şi cifrele care sunt înscrise în acest document nu sunt cifre, spun eu, care să reflecte realitatea impactului bugetar. Începând cu 1 iulie 2013, TVA se reduce de la 24 la 9%", a declarat Chiţoiu.

Între timp pe mediafax.ro s-a lămurit situația: e vorba de fapt de un document elaborat de MF și semnat de un secretar de stat în MF. Dar e mai simplu să nu ți-l asumi. Însă sunt doi miniștri ce au făcut o afirmație interesantă: decizia politică este luată și restul nu mai contează. Citând RTV, pe mediafax scrie clar: "Orice discuţie legată de oportunitate este inutilă, pentru că decizia politică a fost luată", a spus Chiţoiu la RTV, iar domnul Daniel Constantin, ministrul agriculturii a fost și el tranșant: “Decizia politică de reducere a TVA la pâine va fi luată până la sfârşitul lunii aprilie, chiar dacă de mulţi ani funcţionari şi economişti din ministerul Finanţelor spun că măsura ar aduce prejudicii bugetului de stat”, a declarat duminică ministrul Agriculturii, Daniel Constantin.

Ei bine soluția se găsește: în reducerea evaziunii fiscale și o mai mare colectare a taxelor. Din păcate asta se traduce, în viața reală, în controale făcute la firme ce prezintă documente, au sedii unde pot fi găsiți și evaziune înseamnă că inspectorii fiscali cer un dosar plin de documente, ca anexă, pentru orice factură de cheltuieli, iar dacă nu le ai, plătești diferențe de impozite și taxe. Să nu vorbesc de faptul că acele controale se fac de cei care, potrivit domnului ministru, nu știu legea și nu o aplică așa cum ar trebui. Controale la cei ce lucrează fără acte, fără firmă și nu plătesc nimic la nimeni, la cei ce cheltuiesc banul public pe te miri ce, pe lucrări pentru a căror distrugere nu răspunde nimeni, astea sunt glume, câta vreme sunt mii de firme în țara asta ce pot fi controlate.

Oricum, interesante vremuri. Și astea de acum și cele de vor veni.

• interviu
• Ministerul Finantelor
• proiecte legislative